Iesi din tipare

De dimineață plec de acasa și încerc să îmi las sufletul în pat. El se agață de mine și nu mă lasă, așa că plecăm amandoi. 

E seară iar. O altă seară. Vorbești și râzi și toți sunt neatenți. Poveștile sunt mereu aceleași, doar tu le poți face altfel. la mine se schimbă, fiecare clipă e unică, e diferită! De ce tu nu schimbi nimic? Ca să le uiți pe toate , sau ca să  îți închipui că trăiești iar și iar același scenariu bine conturat, diferit prea puțin de original? Dar care e originalul? Oare mai ști cum a fost începutul?
Realizezi oare ce pierzi dacă nu lași nimic să fie altfel? Dacă ți totul după același fir ce se repetă la nesfârșit?
Învață să schimbi și nu mă lăsa să intru în grămada nedefinită de umbre ce au fost și nu vor mai conta niciodată.

-Ce faci, pleci fără să îți iei La revedere?

- aa..hmm... da..

-Of..haide..

O îmbrațișare și o privire adâncă.Pe astea nu ai să le uiți niciodată. De ce? Pentru că eu ies din tipare.