Iar imi e frica de ploaie...da , poate ma crezi nebuna...poate sio eu ma cred tot asa, dar nu nu sunt...nu inca.

Si totusi, imi e frica de ploaie...e adevarat ca mie, fizic nu imi poate face nimic...nimic grav...dar tie?Daca ploaia asta rece si malefieca o sa te faca sa te scurgi pe asfalt, sa dispari din fata mea si sa devii apa limpede care se intinde la picioarele mele, iar apoi o sa te evapori?

Daca ploaia o sa mi te ia ? Da e prostesc sa cred asta si totusi o fac...da e copilaresc, pentru ca tu poti pleca singur , nu e nevoie deloc sa te fure ploaia ... poate fi alegerea ta, si cu toate asta refuz sa cred ca vrei. Nu vrei nu-i asa? Nu vrei sa pleci?!

Picaturile incep deja sa se izbeasca violent de fereastra mea. Uneoiri imi place sa ies afara si sa le las sa imi mangaie fata, dar nu azi. Azi imi e frica.

Renunt sa mamai uit la privelistea brutala de afara, si ma departez de fereastra...am descoperit inca o muscatura de tantar...pe umar...Ah ce bine m-as simtit daca as putea strivi insecta....De fapt nu...de ce sa ma chinuiesc eu...M-as simtimai bine daca una din picaturile astea urase sir ele de afara l-ar plesni drept in cap pe tantar...sigur pe el l-ar face sa dispara...si nu, nu sunt rea pentru ca vreau asta...el e persinajul negativ, nu te mai uita asa urat la mine, nu eu sunt vinovata. El a inceput...A actionat miseleste ca un vampir si mi-a supt sangele...nenorocitul, imita vampirii....

Sunt dependenta...ma placi si asa??

Lips like morphine

Lips like Morphine..

I want a girl with lips like morphine,
Knock me out every time they touch me.
I wanna feel a kiss just crush me,
And break me down.

Knock me out (knock me out),
Knock me out (knock me out).
Cause I’ve waited for all my life,
To be here with you tonight. (Aaaah, aaahh)

I want a girl with lips like morphine,
Blow a kiss that leaves me gasping.
And I wanna feel that lightning strike me,
And burn me down.

Knock me out (knock me out),
Knock me out (knock me out).
Cause I’ve waited for all my life,
To be here with you tonight.
Just put me on my back,
Knock me out again.

I want a girl with lips like morphine (lips like morphine),
Knock me out every time they touch me (every time they touch me).
I want a girl with lips like morphine,
To knock me out.

See I’ve waited for all my life,
To be here with you tonight.
Just put me on my back,
Knock me out again.

Exact asa erau buleze tale...dar ce sti tu...Dar ea stie oare??Sau doar eu le consideram asa?

Secunda de melancolie...melodie enervanta!

Dispari incet...

Aud soneria si ma uit spre usa a nu stiu cata oara azi… Stiu ca esti tu, stiu ca tu ai fost de fiecare data cand zgomotul m-a facut sa tresar si sa ridic privirea, dar ca si pana acum nu ma ridic de pe canapea, nu merg pe hol cu pasi mici si nici nu iti deschid ca sa iti aud iar scuzele. Si de data asta raman calma la locul meu, cu un zambet slab pe fata. Ignor sunetul si imi vad in continuare de citit, desi nici de data asta nu am pot concentra.

Citesc deja a 10-a oara acelasi rand si imi vine sa arunc cartea pe geam. Tu suni iar, de data asta la telefon si el incepe sa vibreze disperat pe masuta de sticla. Ma uit la lumina care se tot aprinde si se stinge si o ignor si pe ea. Azi nu te mai vreau.

Nu imi lipseste vocea ta , nici morala pe care mi-o ti de fiecare data cand ma vezi cum ca am telefonul ala degeaba pentru ca nu raspund niciodata, cum ca iar am intarziat si te-am facut sa pici de fraier in fata prietenilor tai stupizi sau cum ca pentru a nu stiu cata oara am uitat ca imi spusesei sa iti aduc ceva. Nu imi mai lipseste nici privirea ta. Nici macar aia calda si binevoitoare, ce sa mai vorbesc de asta plina de repros,cruda si rece de care am parte zilnic in ultima vreme. Te detest.

Iar bati la usa. Ma enervezi. Imi aprind o tigara. As vrea sa iti zic sa te cari si sa ma lasi odata in pace dar parca nu imi vine sa ma deranjez de pe canapea. Ma ridic totusi tragand un fum si ma apropii de fereastra. Las fumul sa-mi iasa usor din gura, umpland aerul cu mirosul innecacios.

Afara ploua…Imi vine sa injur pentru ca eu as fi preferat sa fie doar noros, Dar ma abtin ca sa nu ma auzi tu. Iar suni la usa si incep sa ma gandesc din ce in ce mai serios sa iti deschid si sa iti spun sa pleci. Dar imediat ma gandesc la motivele pentru care nu am facut asta de la inceput si un zambet ironic imi apare pe fata. Stiu déjà ca daca o sa deschid usa, nu o sa pot sa o mai inchid fara sa te las pe tine sa intrii mai intai. Tu o sa fi nervos si eventual, dupa ce o sa intrii fara sa te invit eu in living, o sa incepi sa tipi si eu o sa am o dorinta prosteasca sa te pocnesc apoi sa te sarut. Pacat ca daca as incerca sa fac asta, ar fi si mai rau si poate ca m-as trezi cu o alta urma rosie pe obraz si aruncata intr-un capat al canapelei daca nu cumva direct pe jos.

Esti violent cand esti suparat iar asta nu imi place la tine. Nu mi-a placut niciodata.De asta nu deschid. Trag si ultimul fum din tigara si arunc ce a ramas pe geam. Frigul ma loveste in fata cand deschid, asa ca il inchid repede la loc si ma indepartez. Ai inceput sa imi lovesti usa cu pumnul…Ma intreb daca pe ea o doare. Zambesc iar, pentru ca stiu ca, in curand o sa coboare vecinul de deasupra mea si o sa te dea afara chiar daca o sa protestezi si o sa faci scandal. In final o sa pleci…

E prima data cand iti fac asta si ma simt bine. Imi place ca nu mai esti, imi place sa te scot din mine…si reusesc…prostesc.

Sah mat

Ăsta e adevărul. Nu am nici un motiv să mai vorbesc cu tine și ști de ce?

Pentru că nu poți fi pur și simplu tu, nu poți să te abți să nu încerci să aflii de la alții chestii pe care ți le-aș spune chiar eu dacă m-ai întreba…

Și măcar dacă ai fi puțin mai greu de citit dar ești așa de evident, de deschis , de previzibil încat știu dinainte ce o să faci în continuare…patetic…

De ce te crezi așa de important când de fapt nu mai ești? Ai pierdut locul ăsta pentru ca ești prost și nu mă crezi și nu mă poți înțelege. Chiar așa complicată sunt pentru tine?

Ști tu cum e… îți dai seama de ce ai avut abea dupa ce îl pierzi… eu simt asta, tu?

Ironic…

Te-a terminat dintr-o singura vorba. Si tu ai crezut-o imediat pentru ca esti prost, sau pentru ca te simteai vinovat…Ma intreb uneori de ce nu imi spui si mie in fata toate astea…le spui asa pe ocolite altor persoane doar pentru ca sti ca o sa le aflu eu mai devreme sau mai tarziu…jalnic.

Incep sa cred ca nu mai am nici un motiv sa vreau sa te intorci… sau sa te intorc eu… Si ce daca ai plecat? si ce daca acum bati tot felul de apropouri ciudate la care eu nu vreau sa iti raspund?

Si sti de ce nu vreau? Pentru ca au durut asa tare cuvintele tale… au fost asa de reci si dure si m-au lovit din plin… A fost ca si cum viata m-ar fi pocnit cu episodul asta direct peste obraz si mi-a lasat o urma rosie, care ustura.

Si eu care spuneam ca eu sunt aia care nu stie sa lupte…pai asta e poblema, ca stiu dar nu vreau, asa ca nu ai ce sa imi reprosezi. Sunt asa cum vreau eu sa fiu, nu asa cum ti-ar placea tie sa fiu si daca nu te poti conforma cu asta, nu ma intereseaza…

Pot sa arunc si eu zambete false, pot sa lovesc cu vorbe ironice si sa iti suflu in fata fumul ultimei amintiri dureroase, doar asa ca sa te fac sa simti pe pielea ta tot ce am simtit eu , dar nu vreau ma, nu vreau pentru ca tin la tine.

Dar ce sti tu despre asta…ce sti tu cum e sa ti la cineva cu adevarat…sa fi gata sa sacrifici orice pentru persoana in cauza…habar nu ai si te mai dai si mare ca le sti tu pe toate…sti pe dracu…

Mda..

Bun venit in realitate… ca bine imi zicea cineva mai devreme…

Nu imi pare deloc bine sa te cunosc, realitate proasta si urata ce esti…deloc nu imi pare bine!

Nimic nu e gratis…nici macar prietenia… iuhuu!! am aflat si eu in final… da da, multumesc multumesc… nu aruncati cu rosii va rog… nu e vina mea ca nici unul din voi nu a fost in stare sa imi spuna pana acum ca in spatele oricarui gest dragut si in spatele oricarei vorbe bune se afla un gand ascuns …
Tu ce vrei de la mine cu adevarat??? Care e motivul real pentru care te dai drept amicul meu?…

Ciudat ca nu m-am gandit niciodata pana acum sa imi pun intrebarea asta, cu toate ca eu de obicei sunt cea care isi pune cele mai multe intrebari…uite sa pe asta am ratat-o… si mare greseala am facut…

Pentru cei ce nu au aflat inca, Fratilor!! Nu exista prietenie adevarat!! Nu exista deloc!!!

Fetelor, puteti fi sigure ca cel mai bun prieten al vostru[baiat] , nu vrea deloc sa va fie doar prieten. Nu ii ajunge, nu e multumit deloc cu statutul asta! Chiar deloc, si fara ca voi sa aflati, face chestii care, daca printr-o greseala a cuiva ajung la urechile voastre…or sa va doara…tare de tot…

Life sucks!!!

Sick of it...

M-am saturat m-am saturat m-am saturat, m-am saturat!!!

Da, probabil ca acum te intrebi de ce anume m-am saturat… Dar pot sa zic doar ca Mi-a Ajuns… Si totusi, ca sa raspund la intrebarea ta…. sunt atatea lucruri de care sunt satula pana peste cap…mai mutle decat isi poate imagina oricine…

M-am saturat sa ma trezeasca in fiecare dimineata ceasul la 6:33 punct si sa simt ca m-am lipit de pat si nu vreau sa ma ridic deloc de acolo.

M-am saturat ca viata mea sa nu aiba nici un fel de farmec, sa fac mereu aceleasi lucruri iar si iar si ma intreb de ce nu ametesc cand ma invart in cercul asta bolnavicios…

M-am saturat sa ma cert cu toata lumea.

M-am saturat sa nu ma inteleaga nimeni.

M-am saturat sa trebuiasca sa accept toate tampeniile celorlalti fara sa mi se permita sa protestez.

M-am saturat sa fac greseli.

M-am saturat ca alti sa fie nevoiti sa ma ierte iar si iar si iar pana la infinit.

M-am saturat sa nu pot sa renunt.

M-am saturat sa nu fiu in stare sa schimb nimic.

M-am saturat ca toate lucrurile bune sa se termine asa de repede..

M-am saturat sa nu pot sa lupt pentru ce imi doresc cu adevarat pentru ca pur si simplu nu stiu cum sa fac asta.

M-am saturat sa nu stiu cum sa il aduc inapoi.
M-am  saturat sa crezic a tu le sti pe toate...

M-am saturat ca accept asa usor toate lucrurile de care sunt atat de satula, incat deja incept sa simt ca o sa ma revolt contra propriei mele persoane.

M-AM SATURAT!!!

Si macar daca astea ar fi toate lucrurile rele…mai sunt atatea si cred ca viata mea e un defect…o chestie al carei motor s-a stricat si eu nu sunt capabila sa il repar pentru ca nimeni nu m-a invatat cu dracu sa fac asta!

M-am plictisit sa ma satur…

Refresh

Ce ar fi să încerci să dai refresh vieții tale...Da știu îți e frică...și mie îmi e, dar ce câștig dacă mai aștept? Adică până la urmă tot o să o fac la un moment dat, așa că mai bine mai devreme decât prea târziu...Știu că ești deacord cu ce spun și fără să îmi confirmi...cu toții sunteți. 

Înainte să iei totuși o decizie , ce ar fi să te întrebi, dacă ești gata să renunți la...tot. Da, ai dreptate. Prin tot chiar mă refer la absolut tot ce ai avut vreodată și la tot ce ai acum. Nu ești gata, sigur că nu ești..nu o să fi niciodată, pentru că nu ai curaj. Te temi să pierzi, doar pentru că nu ai putea să crezi că poți recupera... păcatul tău.. te detest.Nu ești ca mine. Mă detești pentru că nu mă poți atinge.

Acum m-ai speriat și pe mine și mai tare... sau nu?! Dar până la urmă mie nu îmi e frică de nimic..Iubesc nimicul...trăiesc în nimic...întotdeauna a fost așa.

Bla bla bla alte sentimentalisme...ce ar fi să îmi mai spui și altceva...ceva ce mă interesează? Nu ști...  sigur că nu ști, evident că nu ști... nu ai avea cum să ști... de unde să ști când nici măcar nu îți pasă... jalnic.

Mă faci să îmi fie milă de tine, iar asta mă convinge să dau refresh-ul ăla. Orice ar fi... Nu am ce pierde, pentru că nu am nimic.. Nu am pe cine răni, pentru că nu am pe nimeni...și uite așa mă arunc în otrava asta verde a nimicului...verde acum...albastră  mai tarziu, apoi  mov,  roșie, portocalie, galbenă, violet, roz,  maro, crem, alb, vinețiu, turcoaz ca până la urmă să rămână neagră.

Gata? Asta a fost? Te văd acum din nou, dar parcă nu mai ești tu... sau poate nu mai sunt eu, iar tu ești tot tu dar eu sunt alta. Da, cred că așa e... Dar vai, te văd. Și mă privești indiferent  și crud, de pe canapeaua albă din piele pe care stai și mă privești fără să zici nimic. Doar te uiți și  acum aș putea jura că te uiți prin mine pentru că nu te mai cunosc ca  să știu că tu nu ști să vezi  "prin lucruri". Ești tot tu și privirea ta mă face să realizez asta chiar și acum, după ce te-am șters de tot din mine. Privirea ta mă atrage...de fapt nu, nu ea, ci ochii tăi..la fel ca  înainte, ceva arde în ei. Mă sperii...sau nu? NU. Nu o luăm de la capăt. Promit. O să mă protejez de tine...de fapt privește-mă, fac deja asta. Nu îți place...te credeai superior doar pentru că , în fața ta nu puteam să mă controlez, doar pentru ca erai totul...Mă face sa râd prostia ta

Îmi place să nu am nimic...să o iau de la capăt ca și cum acum e prima dată. Unica diferență e că acum  nu îmi pasă, nu însemni nimic...nimic...nimic...nimic... Am așa mult nimic in viața mea că sunt gata să îl împart.

Vrei și tu?

AdriAna ...incompleta

A revenit din nou...stiam ca nu o sa tina dar am refuzat doar sa accept adevarul pentru o vreme...

Sunt doar pe jumatate...

Încă sunteți întregi?

Adevărul e că sunt surprinsă de cât de bine a decurs totul ... Nu prea multe stricăciuni și distracție cât cuprinde.
Daune: un pahar spart, patul meu rupt și un perete exterior plin cu nimic altceva decât...interiorul stomacului cuiva care încă nu a recunoscut...
Totuși încă încerc să îmi dau seama cum de nu a ajuns copilul ala întâi la baie și a aterizat tocmai pe balcon...pentru ca din orice punct de pe etajul ăsta, baia e mai apropiată ca balconul...sunt confuză..
Deci destul de ok dacă mă întrebi pe mine. Sunt mândră de voi guyz, nu mi-ați distrus casa!!!:x