Aș vrea să crezi că toate sunt bune și frumoase, dar asta ar însemna să te mint în cel mai rușinos mod... Nimic nu e bine de fapt...ba mai mult, toate merg de la rău la și mai rău.
Bine, nu toate...scoatem de pe listă petrecerea care pare că o să fie ok. Sper...
Ce păcat că nu sunt perfectă pentru el nu? Ironic aș zice, dacă stau să ma gandesc la toți fraierii ăia care parca au ieșit ca ciupercile după ploaie... tare enervanți...
Eh, până la urmă, nimeni nu e perfect pe lume, și eu nu aș avea de ce să fac exceptție. Perfectiunea nu se cumpara și nici nu poți să faci rost de ea. Pur și simplu , ceilalți o vad la tine, sau nu. El nu a văzut perfecțiunea mea ascunsă...cred ca e prea bine ascunsă, incat am pierdut-o cu totul:))
Cui îi pasă? Mereu există și o a doua variantă...sau nu?
