luni, 5 aprilie 2010

Scrisori catre prieteni...

Tot ce am vrut intotdeauna a fost sa iti fie bine si nu m-am opus niciodata acestui lucru, chiar daca asta a insemnat sa uiti de mine, macar stiam ca esti bine, si de fiecare data am asteptat pentru ca eram sigura ca o sa ai nevoie de mine din nou la un moment dat... si aveam dreptate, acum insa nu mai stiu ce sa cred...de data asta tu singura mi-ai spus ca nu ai sa mai cazi...deci asta inseamna ca rolul meu aici s-a incheiat? Ca in piesa de teatru a vietii tale eu mi-am incheiat reprezentatia?
Poate...

Numai gandul asta ma ingrozeste si ma face sa vreau sa fac orice numai sa intorc timpul inapoi dar uite ca nu pot, nenorocitul nu tine cu mine... nu e pentru"noi"... Ma intreb cateodata de ce mereu a fost asa? de ce intotdeauna a existat cineva care a vrut ca noi sa nu fim nimic...De ce toti au fost impotriva?! Uneori ma intreb daca o sa primesc vreodata un raspuns la intrebarile astea...

Dar poate ai si tu dreptate...o sa imi amintesc doar de tine de acum...3 ani, aproape 4... de tu aia naiva si mereu vesela, tu in fata careia mi-ar fi fost imposibil sa nu zambesc...de tine cand iti pasa...cand conta cel mai mult...o sa pastrez doar amintirea asta. Doar pe asta si in rest o sa imi amintesc doar greselile mele, pentru ca are dreptate, te-am facut sa suferi, poate mai mult decat sa fi fericita, dar sti ce? Nu imi pasa. Te-am iubit din tot sufletul si am dat tot ce aveam eu mai bun, dar nu a fost destul pentru tine...niciodata nu a fost destul si asta doare...poate cel mai tare doare faptul ca nu m-am ridicat niciodata la standardele tale...poate nici nu am fost pe aproape, dar nici asta nu imi pasa pentru ca stiu ca am incercat.
Poate ca e timpul sa iti iei zborul...si te rog sa nu cazi, te rog pe ce ai tu mai scump sa nu cazi pentru ca nu o sa mai fiu gata sa te prind... aripi mele au fost sfasiate si nu le mai pot reface...eu nu mai pot zbura...a mai ramas doar scheletul din ceea ce au fost candva aripile mele...iar ele nu ma mai ajuta sa zbor si nu o sa pot sa te prin...nu o sa mai pot de acum in colo, se asta te las..i-ati zborul!



[scrisori catre prieteni]