Te vedeam...de fapt si asta e o minciuna pentru ca nu te vedeam inca dar stiam ca esti acolo. Acolo unde eu trebuia sa ajung. Parca ma vad iar iesind repede din sala de clasa si am alergat pe holurile aglomerate. Auzeam cate o frantura de discutie sau o injuratura cand ma loveam de liceenii galagiosi. Stiam ca tu esti afara, iar eu nu reuseam sa ies. Vedeam parca lumina de la capatul tunelului si in final am scapat din aglomeratia de pe hol si am iesit afara. Soarele m-a izbit direct in fata si nu am mai vazut nimic. Am facut doi trei pasi in lumina si mi-am acoperit ochii cu mana. Apoi totul a devenit foarte clar.
Tu erai acolo si eu m-am grabit spre tine. M-ai vazut si ai zambit iar eu imediat cum am ajuns in dreptul tau am inceput sa vorbesc.
-- Sti... chiar daca a trecut mult timp, chiar daca nu are probabil nici un sens... ar trebui sa iti spun...
-- Ma iubesti. Imi spuse clar si pe un ton crud , dar inca zambea.
-- Da..
S-a mai uitat la mine inca un minut lung cu acelasi zambet parca sec, care ma sugruma.Sau asa il interpretam eu. Si il interpretam gresit. Dupa ce a trecut minutul, te-ai apropiat de mine si m-ai imbratisat asa de strans si tare...
M-am pierdut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu