Dimineata o sa te trezesti altfel si o sa te intrebi pierdut ce s-a intamplat. O sa cauti raspunsurile pe perna de langa tine dar acolo nu e nimeni. Si nici nu a fost. O sa cauti prin asternuturile fine, albastru pal, sub perna, sub pat, prin camera atat de familiara ieri si atat de straina azi. La un moment dat o sa uiti ce cautai si asta o sa ti se para foarte amuzant. O sa incepi sa razi de unul singur si o sa te asezi in fund pe covorul din mijlocul camerei continuand sa razi. Apoi o sa te opresti brusc si o sa simti ca ochii ti se umplu de lacrimi. O sa te intrebi ce fel de magie mai e si asta? Ce fenomen ciudat? Si nici pentru asta nu o sa gasesti raspuns.
O sa te imbraci apoi cu hainele tale privindu-ti trupul in oglinda, trupul tau dar care parca e al altcuiva, iti e strain si te simti nelalocul tau. O sa vrei sa iesi afara sa cauti locuri, oameni, orice dar care sa iti fie cunoscute.Pe care sa le sti. Si o sa ratacesti pe strazi fara sa gasesti nimic. O sa te simti pierdut, ca si cum cineva te-ar fi aruncat intr-o lume care nu e a ta. Si nu o sa gasesti intelegere la nimeni, nimeni nu va vrea sa te asculte sau sa te ajute.
O sa te trezesti intr-o dimineata singur, departe de tot ce ai stiut vreodata, in acelasi loc care de fapt ti se va parea altul, caracterizat de un singur cuvant sec, crud si taios. Maturitate.
