Hai sa scriem o poveste. Una nu simpla, pentru ca ne-am plictisi imediat de ea. Una nu usoara, pentru ca nu am sti cum sa scriem. Sa fie una complicata si complexa, iar personajele principale sa fim noi. Hai sa o scriemmov, pentru ca e culoarea ta preferata.Hai sa o scriem mica, si cumb acelasi titlu "Desene pe asfalt".
O sa o incepem impreuna intr-o zi de vara, in tabara, la munte. O sa radem si o sa vrem sa facem o expeditie ciudata. O sa vrem sa mergem intr-o poiana pe care o vedeam noi undeva departe. Tu osa ma intrebi daca stiu cum putem sa ajungem acolo iar eu o sa iti raspund sigura pe mine ca stiu. Si o sa plecam spre poiana aia, fara sa stim cate lucruri, cate obstacole si cate persoane ne vor sta in cale. O sa ne despartim apoi, si eu osa rad tot restul verii cand o sa imi amintesc despre ziua aia...
O sa continui tu apoi povestea, undeva, spunandu-mi ce ai facut atunci...as vrea sa stiu..
9 comentarii:
Sună cunoscut. Sau poate mă înşel?
Nu cred ca te inseli.
Îmi sună cunoscută întâmplarea. Îmi aduce aminte de Voineasa, de Lotru, de tot.
Cred ca asta era si ideea, nu? Sa inteleg ca iti place povestea mea?;;)
Încă nu e terminată, dar da, îmi place.:"> De fapt, nici nu cred că e poveste.
Normal ca nu e terminata, asta e doar inceputul. Nu eu trebuie sa scriu urmatoarea particica:)
Dar cine? Eu? Ar fii nevoie de milioane de pagini...ai loc?
Nu, darnu imi trebuie. Trebuie sa scri la tine nu aici:))
Am scris. Şi nu numai acolo.
Trimiteți un comentariu